Description:

Invenţia se referă la o metodă pentru conversia unui zăcământ de huilă energetică în energie electrică şi termică, în zona în care acesta este cantonat, în perspectiva exploatării acestuia de la o adâncime relativ mare. Metoda conform invenţiei constă în aceea că o centrală () termoenergetică este amplasată în subteran şi în proximitatea unui zăcământ de huilă, şi este alimentată cu cărbune de un ansamblu () concasor-moară şi, respectiv, cu gaz metan, într-un spaţiu () de depozitare în care este captat, începând din spaţiul minier exploatat şi terminând cu nişte silozuri () tampon, de depozitare, prefinale şi, respectiv, finale ale cărbunelui, care converteşte energia chimică în energie termică într-un focar () de ardere, gazele rezultate din ardere, după filtrarea şi neutralizarea lor printr-un electrofiltru (), fiind evacuate la suprafaţă printr-un coş () de fum, iar cenuşa () rezultată din focar () şi electrofiltru () fiind colectată într-un bazin () şi transformată în şlam (), prin amestecarea sa cu apă, pentru a fi dirijată, cu nişte pompe (), în circuitul de rambleiere a unor lucrări () miniere exploatate, alimentarea cu apă industrială a centralei () şi a exploatării miniere fiind realizată de la o sursă de apă de la suprafaţă, printr-o conductă () ce are la bază o turbină () hidraulică ce acţionează un generator () electric, prin care se recuperează energia potenţială a apei de înaltă presiune care intră în centrală (), care alimentează cu energie electrică atât nişte consumatori electrici ai exploatării miniere, cât şi pe cei ai centralei (), legătura între suprafaţă şi subteran fiind realizată prin intermediul unei