Descriere:

Invenţia se referă la un procedeu de obţinere a unor piese din oţel, realizate prin depunerea pe suprafaţa acestora a unor straturi superficiale modificate zonal, depunere ce se efectuează cu ajutorul energiei electrotermice, prin descărcare electrică. Procedeul conform invenţiei începe prin supunerea piesei din oţel la un tratament (1) termic de normalizare antidepunere, la o temperatură de 840°C, cu răcire în aer, urmat de operaţia de depunere (2) a straturilor superficiale, cu ajutorul unui electrod de sârmă, care vibrează şi se roteşte în acelaşi timp, cu diametrul de FI = 2-3 mm şi lungimea de l = 25-30 mm, realizat din Cgr, W, Ni, sau WCo, în funcţie de duritatea stratului superficial ce se doreşte să se obţină în final, electrodul având o poziţie de lucru de 60-75° faţă de orizontală, energia descărcării în impuls este de 0,1...2,6 J, amplitudinea tensiunii de lucru este de 35 V, timpul specific al depunerii este de 1,25...5 min/cm, frecvenţa de vibraţie a electrodului este de 100 Hz, viteza de rotaţie a electrodului este de 1000 rot/min, cu o amplitudine de vibraţie de 0,4 mm, productivitatea procesului de depunere este de 2 cm/min, depunerea făcându-se în 4 straturi sucesive, cu grosimea fiecărui strat cuprinsă între 0,03....0,1 mm pentru Cgr, W şi WCo, şi 0,05...02 mm grosime pentru stratul de Ni, după depunerea straturilor succesive urmând un tratament (3) termic de călire superficială prin inducţie, în curenţi de înaltă frecvenţă CIF, cu încălzirea piesei timp 4...6 s, până la o temperatură de 860°C şi menţinerea piesei la această temperatură timp de 5...10 min.